Epurarea biologică a apelor uzate presupune: a) contactul celulei cu substanţa organică în sistemul apos; b) transferul moleculelor de substanţă prin membrana celulară de la mediul polifazic în celulă, dacă mărimea lor permite aceasta – în caz contrar apare mai înainte scindarea moleculei; c) metabolismul specific bacteriei care conduce la degradarea substanţei organice.

Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea substanţelor solide organice nesedimentabile (dizolvate sau coloidale), precum şi stabilizarea materiilor organice din nămoluri. Totodată se propune reducerea nutrienţilor pe bază de azot şi fosfor.

Apele de suprafaţă diferă după foarte multe caracteristici: debitul şi variaţiile sale(la cele curgătoare), temperatura, concentraţia şi natura substanţelor dizolvate sau aflate în suspensie, conţinutul biologic şi microbiologic, fiecare masă de apă lichidă cu albia ei şivieţuitoarele din ea fiind un ecosistem distinct.

Pentru cei care nu au o sursă individuală de apă ce nu necesită tratare şi nu aualimentare centralizată cu apă potabilă sau aceasta ajunge la ei în stare necorespunzătoare calitativ, s-au dezvoltat sisteme de uz casnic de potabilizare a apei.