Alimentarea cu apă potabilă a stat dintotdeauna pe primul plan când s-au ridicat noiaşezări umane sau s-au extins cele existente. Unde vezi o casă sau un sat ştii că trebuiesă existe în apropiere şi un izvor sau o fântână.

În lumea modernă această regulă nu maieste strict valabilă deoarece s-au realizat alimentări centralizate cu apă pentru întregilocalităţi sau lanţuri de localităţi, cu apă din surse aflate uneori la sute de kilometri distanţă.De asemenea s-a răspândit masiv consumul de apă îmbuteliată - plată, minerală sau subforma diferitelor băuturi. Totuşi alimentarea oricărei locuinţe sau instituţii cu apă potabilărămâne un standard de la care nu se poate abdica.

Zone de protecţie

Zonele din care se captează apa ce va fi folosită ca apă potabilă trebuie îngrijiteastfel încât să se evite încă de aici poluarea lor, motiv pentru care se instituie "zone deprotecţie sanitară". Ele sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 101 din 3 aprilie1997 pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul şi mărimea zonelor deprotecţie sanitară, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62 din 10 aprilie 1997.Există trei nivele ce se dispun în principiu concentric în jurul sursei de apă:

•Zona de protecţie sanitară cu regim sever;

•Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie;

•Perimetrul de protecţie hidrogeologică.

 

Zona de protecţie sanitară cu regim sever

- cuprinde terenul din jurul captării,unde este interzisă orice folosinţă sau activitate care, punând apa în contact cu factoriiexterni, ar putea conduce la contaminarea sau la impurificarea acesteia. Ea se extinde întoate direcţiile în jurul punctului de prelevare a apei - foraj sau dren.

Zona de protecţie sanitară cu regim de restricţie

- cuprinde teritoriul din jurulzonei de protecţie sanitară cu regim sever, astfel delimitat încât prin aplicarea de măsuride protecţie, în funcţie de condiţiile locale, să se elimine pericolul de alterare a calităţiiapei. Limitele zonei se marchează prin borne sau semne vizibile, cu menţiunea "zonă deprotecţie sanitară".

Perimetrul de protecţie hidrogeologică

- cel mai îndepărtat de punctul deprelevare a apei, are rolul de a asigura protecţia faţă de orice substanţe greu degradabilesau nedegradabile şi regenerarea debitului de apă prelevat prin lucrările de captare.Dimensiunile lor se stabilesc individual pentru fiecare captare de apă subteranăsau priză de apă de suprafaţă în parte, pe baza unor studii hidrogeologice, care ţin seamade factorii locali - naturali şi artificiali - care pot interveni în contaminarea sau înimpurificarea apei, şi anume: obiectivele social-economice existente în vecinătateacaptărilor şi potenţialul de impurificare pe care îl reprezintă; dispoziţia şi caracteristicilegeologice şi geotehnice ale straturilor situate deasupra acviferelor captate; adâncimea stratului acvifer şi caracteristicile sale hidrogeologice; caracteristicile morfologice ale zonei; regimul debitelor de apă preluate din captarea respectivă; condiţiile de calitate a apelor desuprafaţă, în cazurile în care acviferele sunt îmbogăţite artificial cu astfel de ape; utilizarea suprafeţelor de teren aferente captării.

Criterii hidrogeologice ce trebuie avute în vedere sunt:

•capacitatea de purificare asigurată de formaţiunile acoperitoare;

•extinderea ariei în care se înregistrează scăderi ale nivelurilor apelor subterane întimpul exploatării;

•timpul de tranzit şi viteza reală de curgere în acvifer;

•distanţa rezultată din calcule hidrodinamice;

•condiţiile la limită ale acviferului