Apele subterane sunt adesea de o calitate care permite utilizarea directă ca apăpotabilă, fără prelucrare. Apa provenită din alte surse, cum sunt apele de suprafaţă,trebuie prelucrată în scopul potabilizării, complex de procese numite curent de prepararesau tratare a apei.

Deja vechii egipteni foloseau sifonarea şi filtrele pentru apă. Au urmat grecii,romanii, indienii.... Procedeele au variat - fierbere, filtrare, tratare cu argint, etc. Evul mediua dus la o decădere tehnologică şi în acest domeniu, din care revenirea a început destulde târziu. În 1772 s-a introdus în Franţa sterilizarea apei cu hipoclorit de sodiu şi în 1829 a început la Londra folosirea "filtrului lent" utilizat şi astăzi.

Metode convenţionale de tratare a apei sunt:

•sedimentare, coagulare, filtrare (fizică sau biologică), apoi dezinfecţie. Se mai folosesc opţional procedee de mineralizare, demineralizare, dezactivare,floculare mecanică, despumare etc. Filtrarea poate fi rapidă sau lentă, filtrare directă,filtrare cu presiune şi cu vid, cu microsite şi membrane. Demineralizarea poate vizadedurizarea, deferizarea sau demanganizarea. De şi remineralizările se fac adesea cuschimbători de ioni. Dezinfecţia se face de regulă prin clorinare (cu clor, cu dioxid de clor,cu cloramină), dar şi prin ozonizare, iodurare sau bromurare, sau cu argint, permanganat de potasiu etc.

Metodele avansate de tratare a apei cuprind:

adsorbţie, aerare, cartuş filtrant,electrodializă, osmoză inversă, distilare, congelare, ultrafiltrare, ultraviolete etc.Dezactivarea apei radioactive se poate face prin metode chimice (precipitare,coagulare), fizico-chimice (absorbţie, schimbători de ioni) şi fizice (evaporare). Nu existămetode aplicabile practic de a epura specific o anumită substanţă. Prin urmare suntemnevoiţi să epurăm nediscriminatoriu clase întregi de componenţi ai apei, nu doar cei toxici,ceea ce duce şi la îndepărtarea unor substanţe dorite, şi mai ales la costuri mari şi muncămultă, consum mare de reactivi, schimbare frecventă de filtre etc. În România, prin HG 100/2002 de aprobare a normei de calitate a apelor NTPA013 s-au definit următoarele trei tehnologii standard de tratare a apei pentru transformareaapelor de suprafaţă de categoriile A1, A2şi A3 în apă potabilă:

•Categoria A1: Tratare fizică simplă şi dezinfecţie (de exemplu: filtrare rapidă şidezinfecţie).

•Categoria A2: Tratare normală fizică, chimică şi dezinfecţie [de exemplu:preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecţie (clorinare finală)].

•Categoria A3: Tratare fizică, chimică avansată, perclorare şi dezinfecţie [deexemplu: clorinare intermediară, coagulare, floculare, decantare, filtrare prin adsorbţie (pecărbune activ), dezinfecţie (ozonizare, clorinare finală)].Printre substanţele chimic utilizate în tratarea apei se numără varul nestins,sulfatul de aluminiu, clorul, hidroxidul de calciu, soda caustică, dioxidul de carbon,carbonatul de sodiu, sulfatul feros şi sulfatul feric, cărbunele activat praf sau granule,silicoflorura de sodiu, polielectroliţi, amoniacul, fosfaţii, sulfatul de cupru, permanganatulde potasiu, hipocloriţii, clorura de sodiu argilele etc. Deşi sunstanţele sunt foarte diverse,elementul activ şi mecanismul e comun mai multor categorii.