Pentru cei care nu au o sursă individuală de apă ce nu necesită tratare şi nu aualimentare centralizată cu apă potabilă sau aceasta ajunge la ei în stare necorespunzătoare calitativ, s-au dezvoltat sisteme de uz casnic de potabilizare a apei.

Gama de dispozitive este foarte largă, de la simpli schimbători de ioni pentru dedurizareaapei (pentru înlesnirea spălatului etc.) până la instalaţii complexe ce imită cele "industriale"de tratare a apei. Totuşi, cele mai multe filtre de uz casnic se bazează pe trei procedee,prezentate în continuare: Schimbătorii de ioni artificiali sunt dispozitive ce copiază procesul natural din solprin care plantele extrag ionii de care au nevoie.

Au o mare varietate constructivă şischimbă anioni ( azotat, sulfat şi metale grele în schimbul clorului şi hidroxilului pe care îlcedează în apă) sau cationi (reţin calciu şi magneziu şi cedează sodiu). Ei sunt teoreticregenerabili, dar cei de uz casnic sunt majoritatea capsulaţi în cartuşe "de unică folosinţă"ce se aruncă la gunoi după epuizare din păcate. Dezavantajul este că aduc în ape alţi ionicare nu sunt chiar inofensivi (sodiul).De asemenea există un risc important de contaminare bacteriană masei filtrului.Nu reţine plumbul sub formă de particule şi nici compuşii organohalogenaţi şi există risculde a ceda substanţe din răşina-matrice (monomeri etc.).

Filtrele cu cărbune activ purifică apa prin adsorbţia substanţelor dăunătoare îninteriorul masei poroase de cărbune. Aceasta are o suprafaţă uriaşă, de 1000 m2/ gram.Adică 5-12 g cărbune activ are suprafaţa unui teren de fotbal! El reţine acizii humici,hidrocarburile, compuşii organici halogenaţi, pesticidele nepolare, plumbul particule etc.Sunt regenerabile şi performante.Procesul de adsorbţie pe cărbunele activ este foarte complex şi incompletcunoscut.

Marea lor problemă este reversibilitatea procesului, adică desorbţia, uneori imprevizibilă, ce depinde de mulţi factori şi există ca risc mai ales când în apa de purificatsunt tot felul de poluanţi sau sunt oscilaţii de pH, temperatură, compoziţie. Unii poluanţi potsă îi dezlocuiască pe alţii şi astfel să fie cedaţi în apa care de fapt nici nu îi mai conţine demult ci doar rămăseseră stocaţi în filtru.

Alt dezavantaj este că şi în aceste filtre se potdezvolta microorganismele şi de asemenea că nu reţin poluanţi precum azotaţii, unelesăruri, pesticide polare...Osmoza inversă este performantă, dar are ca dezavantaj faptul cădemineralizează apa, eliminând şi compuşii a căror prezenţă e benefică. În plus s-audescoperit molecule ce reuşesc să depăşească cele mai bune membrane, inclusivcompuşi toxici. Sistemul trebuie curăţat des pentru a nu fi invadat de microorganisme.