Home

 

Echipamentele mecanice pentru epurarea apelor uzate cu peliculă biologică sunt dotate cu un grup de antrenare care pune în mişcare de rotaţie un organ activ ce poate fi un set de discuri, un tambur sau un şurub fără sfârşit.

Acest organ activ este parţial imersat în apa uzată, decantată în prealabil. Pe suprafaţele organului activ se formează pelicula biologică care este succesiv umectată, când porţiunea este imersată şi aerată în zona de contact cu mediul înconjurător.

Discurile biologice sau biodiscurile, (fig.), sunt executate sub forma unor plăci circulare 3, din aluminiu, masă plastică poroasă etc. montate pe arborele 4 antrenat în mişcare de rotaţie de la un motoreductor. Acest pachet de discuri, 20…25 bucăţi, este montat într-o carcasă 2 care, la rândul ei, este amplasată în cuva exterioară 1. Pe arbore se pot mota 3…4 pachete cu discuri. Cuva exterioară poate să fie acoperită, în scop de protecţie contra îngheţului, cu un capac 6 prevăzut cu fante de circulaţie a aerului atmosferic. În acest caz se reduce influenţa factorilor de mediu care pot mări diluţia sau reduce timpul de staţionare. Pelicula care se desprinde de pe discuri cade între cuve unde formează un strat de nămol 5. Aşadar, în apa supusă procesului de epurare din cuvă sunt şi flocoane de nămol care plutesc şi microorganisme izolate ce măresc gradul de degradare a materiei organice. Nămolul dintre cuve intră în anaerobie şi gazele rezultate se degajă în atmosferă. Periodic se impune evacuarea nămolului din zona de fund.

Echipament de epurare biologică cu discuri şi peliculă biologică
1 – construcţie metalică; 2 – cuvă interioară; 3 – set discuri; 4 – arbore; 5 – depozit de nămol; 6 – admisie aer.

 

Discurile au o grosime de 0,7…15 mm, cu diametrul de 500…3000 mm, fiind amplasate la o distanţă de 15…20 mm. Această distanţă dintre discuri va permite, ca în cazul unei pelicule biologice cu grosimea de 4 mm, pe feţele laterale ale două discuri alăturate, să rămână loc pentru circulaţia apei şi a aerului. Discurile sunt parţial imersate în apa uzată supusă procesului de epurare, cu nivelul static al apei sub lagărele arborelui. În perioada de imersare pelicula biologică adsoarbe materia organică din apa uzată şi o fixează în scopul degradării. Filmul de lichid, în contact cu pelicula biologică, este continuu reînnoit prin fenomen de capilaritate. În perioada când partea umectată iese din apă, datorită deficitului de oxigen faţă de saturaţie, va apare în mod natural fenomenul de oxigenare – transferul oxigenului din aer în apă. Apa uzată parcurge cuva în lungul arborelui, perpendicular pe discuri. Epurarea biologică poate să aibă loc în una până la patru trepte corespunzătoare seturilor de discuri.

Turaţia seturilor de discuri este de 2…3 rot/min limitată din considerentul de a evita detaşarea prematură a peliculei biologice; aşadar, viteza periferică se limitează superior la valoarea de 20 m/min, cu un optim de 18 m/min. În general se recomandă ca la aceste echipamente să se utilizeze variatoare de turaţie în scopul adaptării vitezei periferice la necesităţile procesului. Turaţia setului de discuri influenţează direct debitul de oxigen transferat din aer în apă.
Imersiunea optimă a discurilor este corespunzătoare unei cote de 100…150 mm între nivelul static al apei şi arborele pachetului. Instalaţiile moderne au discurile cu suprafaţă ondulată pentru a mări mult indicele de suprafaţă specifică. Consumul de energie este redus, corespunzător lucrului mecanic necesar acoperirii frecării discurilor cu mediul lichid şi a celor din lagăre. În raport cu o instalaţie similară de epurare cu nămol activ consumul de energie este de numai 20%. Acest consum energetic poate fi în gama 0,72…9,60 kWh/zi. Experimentările au confirmat faptul că acest echipament este economic şi dă un bun randament fiind indicat la epurarea biologică a apelor uzate care rezultă din localităţi mici, societăţi comerciale de mică capacitate, hoteluri izolate etc.

Tipărire