Principala dificultate în aplicarea practică a conceptelor teoretice de optimizare a proceselor cu nămol activ o constituie variaţia orară, diurnă, săptămânală, sezonieră a debitelor şi a concentraţiilor.

Denumit şi procedeul cu încărcare secvenţială sau procedeul cu lagună hibridă el apelează la metoda nămolului activ în regim discontinuu. Se utilizează un singur bazin în care se introduce apa uzată decantată şi unde vine în contact cu nămolul activ.

Nămolul activ constituie unitatea structurală de bază a procesului de epurare. El conţine toate speciile care, în activitatea lor comună, pot metaboliza substanţa organică până la dioxid de carbon şi apă.

Procesul de epurare biologică se poate desfăşura în mai multe moduri, după diverse scheme, care diferă prin modul cum vine în contact apa uzată cu nămolul activ, modelul de curgere, cantitatea de nămol care rezultă, încărcarea specifică a nămolului activ, modelul de creştere biologică a microorganismelor etc. De aici rezultă că, teoretic, pot exista o mare varietate de scheme pentru procesul cu nămol activ.