Principala dificultate în aplicarea practică a conceptelor teoretice de optimizare a proceselor cu nămol activ o constituie variaţia orară, diurnă, săptămânală, sezonieră a debitelor şi a concentraţiilor.

Această variaţie, care se traduce în neuniformităţi ale încărcării organice, reprezintă modificări ale raportului hrană/ microorganisme. Variaţiile nu afectează ecologia microbiană, dar influenţează economicitatea procesului. De exemplu, dacă încărcarea organică cade sub valoarea medie energia introdusă în proces va fi folosită neeconomic. Aşadar,prin menţinerea cât mai constantă a debitului şi încărcării organice este posibilă optimizarea energetică a procesului.

Căile pentru menţinerea constantă a raportului hrană/microorganisme la valoarea estimată în proiectare sunt:
1. utilizarea în schema tehnologică a bazinului de egalizare-uniformizare cu volum determinat funcţie de cerinţe şi variaţia influentului;
2. metoda stocării solidelor sedimentabile în decantorul secundar într-un bazin auxiliar şi utilizate atunci când sunt necesare bazinului de aerare;
3. metoda controlului raportului de recirculare – se modifică continuu raportul de recirculare funcţie de debitul şi încărcarea organică;
4. metoda controlului alimentării în cazul introducerii influentului în diferite puncte din bazinul de aerare; când poluantul este puternic încărcat el se va introduce numai prin punctul de capăt al reactorului biologic;
5. procedeul repartiţiei egale a influentului pentru mai multe bazine de aerare amplasate în linii paralele – principiul disponibilităţii.