Denumit şi procedeul cu încărcare secvenţială sau procedeul cu lagună hibridă el apelează la metoda nămolului activ în regim discontinuu. Se utilizează un singur bazin în care se introduce apa uzată decantată şi unde vine în contact cu nămolul activ.

 

În raport cu procedeul de epurare biologică cu nămol activ cu alimentare continuă acesta are următoarele avantaje: a) o mai mare flexibilitate în strategia de operare; b) se elimină necesitatea clarificării ulterioare a efluentului şi evident dispare necesitatea staţiei de repompare a nămolului recirculat; c) populaţia eterogenă – mixtă – din reactorul biologic poate să fie expusă la variaţii mari ale încărcării organice. Instalaţia este simplă, uşor de exploatat şi nu conduce la obţinerea de nămol activ în exces. Metoda conduce la un consum redus de energie (consum specific 18…5 W/m3 pentru aerare) şi are un randament foarte bun de degradare a compuşilor pe bază de carbon, dar şi pentru denitrificare (circa 99%) şi de eliminare a fosforului (circa 70%).

 

În raport cu procedeul de epurare biologică cu nămol activ cu alimentare continuă acesta are următoarele avantaje: a) o mai mare flexibilitate în strategia de operare; b) se elimină necesitatea clarificării ulterioare a efluentului şi evident dispare necesitatea staţiei de repompare a nămolului recirculat; c) populaţia eterogenă – mixtă – din reactorul biologic poate să fie expusă la variaţii mari ale încărcării organice. Instalaţia este simplă, uşor de exploatat şi nu conduce la obţinerea de nămol activ în exces. Metoda conduce la un consum redus de energie (consum specific 18…5 W/m3 pentru aerare) şi are un randament foarte bun de degradare a compuşilor pe bază de carbon, dar şi pentru denitrificare (circa 99%) şi de eliminare a fosforului (circa 70%).

Bazinul este de formă cilindro-conică cu centrul mult mai adâncit astfel încât să reţină nămolul şi să poată să-l recircule pe verticală. Bazinul este mult mai adânc decât în cazul lagunei aerate; adâncimea poate ajunge până la 10 m funcţie de performanţele echipamentului de oxigenare amplasat direct în zona cea mai de jos. Forma bazinului, înclinarea pereţilor laterali şi caracteristicile de bază ale nămolului activ permit recircularea flocoanelor. Forma în plan orizontal poate fi circulară, elipsoidală sau poligonală.

Pentru o anumită compoziţie şi concentraţie a apei uzate sunt două variabile de proiectare importante: numărul de reactoare necesare asigurării continuităţii procesului şi timpul pe cicli la fiecare bazin. Este necesar ca în schemă să fie mai multe bazine cu ciclul defazat în timp. Dacă instalaţia are N reactoare biologice atunci este necesar ca timpul de umplere din ciclul fiecărui bazin să fie egal cu timpul total al ciclului împăţit la N. Astfel, dacă timpul pe ciclu, impus de tehnologia de epurare biologică, este foarte mare se impune majorarea numărului de reactoare biologice (Irvine şi Ketchum 1989).

Epurarea discontinuă cu nămol activ.

Deoarece timpul de umplere este determinat hidraulic, cel de sedimentare nu poate fi influenţat, iar cel de golire este dependent de capacitatea de evacuare a efluentului, rezultă că intervalul necesar degradării biologice trebuie să fie corect apreciat. Acest timp de reacţie va depinde de constantele fizice şi biochimice folosite în etapa de concepţie şi proiectare inginerească a instalaţiei.
Timpul necesar pentru reacţie depinde de masa totală de substrat acumulată în perioada de umplere şi cantitatea de biomasă existentă în reactor. Cei doi factori menţionaţi mai sus definesc viteza specifică de încărcare prin masa de substrat pe unitatea de biomasă şi timp; acest parametru poate avea valori diferite pentru diversele bazine din schema tehnologică. Prin alegerea valorii de proiectare va rezulta încărcarea organică specifică unităţii de volum (masa de substrat aplicată unităţii de volum în unitatea de timp).

Existenţa în staţia de epurare a mai multor bazine de aerare permite o exploatare raţională şi eficientă energetic a treptei biologice. Prin scoaterea din alimentare a unui bazin, atunci când debitul este mai mic sau încărcarea organică scade, se pot menţine condiţiile biologice optime de exploatare (raport optim hrană/microorganisme). Activitatea nămolului nu este afectată esenţial în timpul în care el stă în anaerobioză.